UDATUL VIILOR...                                          DE Sf. GHEORGHE

· Sărbătoarea de Sf. Gheorghe: Una din marile sărbători de peste an, este şi Sfântul Gheorghe pe data de 23 aprilie. Bătrânii spuneau că e "cap de primăvară" şi în acelaşi timp "stăpâni torul rodirilor şi al manei". în acest sens după ce-şi aranjau via, o tăiau, o munceau, o legau la Sfântul Gheorghe şi apoi mergeau şi făceau focul fiecare în capul parcelei pentru un rod bogat fără mană. Pentru că era cap de primăvară spuneau că în această zi se încuie bine iama şi se descuie primăvara pentru a nu mai fi îngheţ sau bmmă. Ziua de Sfântul Gheorghe avea mare semnificaţie pentru fiecare categorie de vârstă: -băieţii aduceau şi puneau la poarta casei ramuri verzi pentru primenirea sufletului şi paza de duhurile necurate pentru toţi membrii familiei, fiindcă acestea fură somnul copiilor, visele fetelor, norocul băieţilor;

-fetele se spălau pe faţă cu rouă de pe iarbă pentru primenirea feţei, pentru frumuseţe.

-femeile semănau în grădină busuiocul, planta dragostei, cu credinţa că în familie vor trage unul la altul, soţul şi soţia, cum trage dragostea la busuioc. Aveau multe zile din an busuioc la brâu.

-bărbaţii aprindeau focurile în deal la vie ca semn al rodirii îmbelşugate şi formă de luptă împotriva manei. Tot ei făceau observaţii asupra culturilor de grâu şi făceau calcule, dacă la Sfântul Gheorghe se vede mierla în grâu atunci recolta va fi bună; însemna că grâul are pornire bună spre producţie. Dacă nu se vede şi este mai mare de 10 cm, atunci trebuie păşunat, oprind pentru moment creşterea lui ca să nu cadă înainte de recoltare din cauza spicului prea greu, paiul devenind prin păşunare mai gros şi mai rezistent.

Semnificaţia cea mai mare o avea organizarea petrecerii în deal la pivniţe. Pivniţele eraqu construcţii din bârne de lemn cu 1-2 camere, adevărate locuinţe de vară şi depozite de licoarea lui Bacus. îndeosebi cei care aveau aceste construcţii dar şi alţii întindeau mese încărcate cu cele mai bune si aromate bucate şi băuturi. Mesele erau special confecţionate pentru acest moment important şi se păstrau la pivniţă şi se foloseau în fiecare an chiar şi mai multe generaţii. La ele puteau ospăta până la 20 de persoane. Se petrecea cu membrii familiei, rude, prieteni în prezenţa lăutarilor care-i delectau cu cele mai frumoase cântece trecând de la o pivniţă la alta. Se făceau urări, se cânta şi se juca pentru că bărbaţii deveneau mai bărbaţi după 3-4 pahare cu vin. Treceau grupuri de tineri şi maturi salutându-i şi urându-le de bine dar nici ei nu scăpau până nu goleau câte un pahar cu vin roşu. Trecătorii admirau licoarea iar proprietarii se lăudau cu marfa proprie. Petrecerea dura până noaptea târziu sau cu întrerupere pentru că la orele 1-2 după amiază începea petrecerea în platoul de "La Troiţă" teren stabilit din strămoşi pentru cântec, joc şi voie bună în această zi. Veneau tineri din satele comunei dar şi din satele învecinate: Seuca, Hobiţa, Drăgoeşti, Găvăneşti etc. Era o nedeie, distracţie cu lume multă în toată puterea cuvântului. 

                                      sursa:SATUL TELESTI străveche vatră: monografie

                                                                   autori: Neamţu Ion, Neamţu Polixenia